De citiva ani, de cind internetul a luat amploare, constat, in mod paradoxal, o stavilire a propovaduirii. Acest fapt se datoreaza tocmai vitezei si ariei mare de acoperire a cuvintelor scrise pe un blog. Mi-a venit cindva in minte, la o conferinta, gindul ca atunci cind s-a inventat microfonul s-a rupt si legatura dintre predicator si cei ce-l asculta. Cred ca un predicator trebuie sa aiba atitia oameni in fata citi sa-l auda cu voce naturala. Din moment ce vocea a putut rasuna peste zeci de mii de oameni lucrurile au devenit incontrolabile. Cu atita mai mult cind vocea, imaginea sau cuvintul scris se poate rasfringe asupra a sute de mii si chiar milioane de oameni din diferite locuri ale globului.
Cei care si-au propus sa inteleaga propovaduirea in duhul pe care ni L-a lasat Hristos, vor fi descoperit ca, de pilda, acelasi Apostol Pavel vorbeste diferit evreilor, diferit romanilor, diferit elinilor. Evreilor le vorbeste cu multe citate din Vechiul Testament, romanilor le vorbeste laudindu-i inainte de a-i mustra, ca unor imperialisti ce erau, iar grecilor le vorbeste cu citate din poetii vremii. Cu alte cuvinte, cum insusi Apostolul neamurilor si-a definit lucrarea “pentru toti toate m-am facut, ca macar pe cineva sa mintuiesc”. Si niciodata, nimeni, nici chiar Sfintul Pavel, denumit de Sfintul Ioan Gura de Aur, “cel mai mare om pe care l-a avut Biserica si cum nu va avea un altul”, nu s-a incumetat sa vorbeasca tuturor la fel, motiv pentru care a si iscat multe neintelegeri pe care incearca sa le indreptateasca in epistolele sale.
Intelepciunea, Cuvintul si Puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, nu in zadar vorbea uneori atit de ascuns, adica in pilde, iar atunci cind era rugat de ucenici sa fie mai limpede, sa le explice intelesul pildelor, le raspundea: “Cine are urechi de auzit, sa auda!” Uneori insa le tilcuia cele zise in fata multimii, dar numai dupa ce ramineau deosebi. Intrebarea fireasca ar fi de ce le mai vorbea multimilor de vreme ce intelesul celor spuse il lamurea doar ucenicilor atunci cind ramineau singuri. Tocmai pentru ca exista lucruri, pe care noi le numim de taina, care oricum nu ar fi intelese de multime, deoarece au nevoie de luminarea Duhului Sfint.
In aceasta imprejurare, cind propovaduitorul nu mai stie cui se adreseaza, sau stie dar este constient ca cele zise unora vor fi citite/auzite si de altii, este cu neputinta sa nu stirnesti neintelegeri si chiar sminteli. Iata de ce internetul este ca o sabie cu doua ascutisuri, pe de o parte iti da posibilitatea sa vorbesti “in adunare mare”, cum spunea Prorocul David, iar pe de alta parte isca si raspindeste degraba smintelile si intelegerile gresite a oamenilor de multe feluri si diferite masuri duhovnicesti si intelectuale.
Pe de alta parte, propovaduirea traditionala, fata catre fata, devine tot mai anevoioasa din pricina presiunilor politice. Preotii nu mai pot rosti de pe amvon adevarurile credintei Ortodoxe, considerate din ce in ce mai “incorecta politic”, iar cei citiva mari duhovnici ramasi in viata sint marginalizati, fiindu-le blocat accesul la televiziunea, radioul si gazetele Patriarhiei.
Singura cale de a te face inteles si de a intelege ramine dragostea. Nu ne va ajuta nici mintea ascutita daruita unuia sau altuia de Bunul Dumnezeu, nici multa pricepere dobindita prin citirea cartilor. In aceasta vreme multi se vor rataci de la adevar, tocmai din pricina inmultirii cuvintelor, tocmai dintre cei care le scriu si le vorbesc. Si doar cei care vor lua totul cu dragoste, purtind sarcina celuilalt si bolind pentru intregimea Bisericii impreuna cu madularele vatamate, se vor face trimbite ale lui Hristos si se vor mintui pe sine si pe altii.
